dimineata pe racoareee

Ce sa faca un om anormal ca mine la ora 9 dimineata? De ce sa doarma? Nuuu! Mai bine porneste computerul si isi face de lucru. Intra pe pagina de 360 si se gandeste sa mai posteze un blog. Dar n-are nici o idee ce ar putea sa contina acesta. Si apoi isi aminteste de ziua de ieri. Zi in care probabil s-ar fi culcat cu stomacelul urland de foame daca nu i-ar fi avut pe prietenii lui (vorbim in continuare de omul anormal care nu doarme la 9 dimineata in vacanta...). Noroc cu ei, prietenii, cu cartofii curatati, taiati, ambalati si congelati pe care trebuie doar sa-i pui in tigaia cu ulei incins si sunt gata :D si cu snitelele de porc (mda, nu e cea mai sanatoasa carne, da` e gustoasa) facute la gratar. Ieri am scapat, azi nu se stie ce voi manca :D

Revenind la prietenii mei si la ziua petrecuta impreuna in bucataria din dotare. Momente ca acestea sunt asa... facute pt a-ti aminti ca exista persoane cu adevarat importante pt tine (sau ca sa nu faci foamea o zi intreaga:). Ma gandeam la faza cu prietenia de acum cateva zile, cand mi s-a vorbit de prioritati. Poate sunt eu nebuna, dar pt mine, persoanele care au intaietate in sufletul meu sunt membrii familiei si prietenii. Restul vin si pleaca. Primii raman pt toata viata. Cel putin din punctul meu de vedere.

Nu stiu exact ce am vrut sa zic cu blog-ul acesta. Poate doar ca ieri m-am distrat alaturi de doua dintre cele mai dragi persoane. Atat.

prima zi de scoala

Va mai amintiti de ea? De ziua aceea de toamna, cu soare cald, dar nu fierbinte, cu parfum de garoafe (deh, astea se purtau pe vremea mea), cu codite si bentite albe, cu uniforme in patratele... Eu mi-aduc aminte si acuma. Am cerut de la bun inceput sa am invatatoare tanara si frumoasa. Si asa a fost domnisoara mea invatatoare. Si apoi a venit si primul meu 15 septembrie. Am primit un catelus blondut sa mi-l pun in piept cu numele scris pe el (era de carton...), m-am asezat frumusel in a treia banca (eram inalta...) si mi-am etalat cu mandrie cunostintele. Stiam sa citesc deja! Oau! Cati copii stiu sa citeasca deja in prima zi de scoala? Probabil destui, nu? Toate bune si frumoase pana cand domnisoara invatatoare a intrebat cine stie ce litera e "x". Tacere... Blocaj emotional pt Elena... Exista o litera pe care nu stia s-o denumeasca... Mare tragedie! Dar a trecut peste, ce era sa faca. Si-a cunoscut colegii, a mai ras nitel si apoi a plecat spre casa cu balonul ei galben si frumos.

Anii au trecut si prima zi de scoala nu a mai fost un moment mult-asteptat. Ce copil in toate mintile isi doreste sa inceapa scoala? Cui nu-i place sa piarda vremea toata vara, sa nu aiba teme de facut, sa zburde pana pe`nserat in fata blocului luand parte la toate traznaile si jocurile posibile, cine nu vrea sa se uite toata ziua pe Cartoon sau sa manance mere verzi din curtea bunicii? In sfarsit, stie toata lumea despre ce vorbesc. Eu mi-amintesc si acum cu cata disperare imi doream sa treaca timpul mai incet, sa nu vina 15-ele...

Si azi... Azi m-a cuprins asa... o stare ciudata. Uniformele s-au schimbat, draga, sunt mai trendy acuma ca mami si tati nu-s oameni de rand, isi permit sa duca odrasla la scoala particulara, sa-i bage meditator la engleza de cand e embrion, probabil, si sa duca la tanti invatatoarea buchete de trandafiri si crini regali, nu amaratele de garoafe (mai exista florile astea ???). La liceu nu mai mergem si noi ca niste adolescenti normali... Nuuu! Acu e musai sa ai toate cele 3 telefoane mobile la tine (unu` e p orange, unu` e p vodafone si al treilea pe cosmote..dak esti very lucky, ai si zapp, sa vorbesti cu grupu`...), bronzul din Grecia expus la capacitate maxima, ochelarii de soare pe nas (deh, scrie in Cosmo ca e mare greseala sa-i mai porti pe cap), suvitele proaspat retusate si geanta Dior pe antebrat. Asta in caz ca esti fata. Daca esti din tabara opusa, tepii tre` sa fie tari pe pozitii, manelele la maxim pe telefon, sa stie toata lumea ce bijuterie ti-a luat taticu` vara asta, ca ai fost baiat cuminte si n-ai comentat prea mult cand te-a trimis in tabara in Franta si nu in Palma de Mallorca... Flori pt diriga? Doamne fereste! Nu i-ai dus de 1 Martie colierul ala de diamante? Si anu` trecut, de Craciun parfumu` ala de 2 milioane jumate care nu i-a placut mamei tale pt ca era prea... ieftin? Ce, acuma le vrea din prima zi de scoala?

De unde atata entuziasm pt prima zi de scoala? E doar prima zi de distractie la scoala... Si nu e mare lucru de capul ei. Te duci sa vezi care e faza (asta daca faci efortul sa te trezesti de la 8..tu, care daca te dai jos din pat mai devreme de 12, esti looser in toata regula) si apoi dai turul magazinelor (poate au adus marfa de cand n-ai mai fost tu... adica de ieri)... De fapt, zilele astea, te duci sa vezi daca se face scoala... Daca e iar greva, te intorci frumusela programul tau de vara si s-a rezolvat problema.

In fine... Asa am vazut eu 15-ele de azi... Intr-adevar, seasons change and people do the same thing...

Play!

O prietena mi-a propus un joc... Regulile suna cam asa:

Each player of this game starts with six weird things or habits about themselves. People who get tagged need to write a blog of their own 6 weird thing/habits as well as state these rules clearly to others. At the end you need to choose 6 other people to be tagged and list their names at the bottom of the blog. Don't forget to leave a comment that says "tag-you are it," and tell them to read your blog and play the game."

Avand in vedere ca eu am fost una dintre cele 6 pers vizate de ea, o sa "zic din casa" 6 ciudatenii despre moi:D

1. mi-ar placea sa petrec vacanta de iarna la mare, sa merg zilnic pe plaja si sa stau sa ascult valurile furioase lovindu-se de tarm

2.ma spal pe dinti tinand un picior pe cada si cand merg prin alte parti unde nu pot face la fel, nu prea sunt in apele mele

3.inainte sa folosesc demachiant imi sterg rimelul de pe gene cu apa :D

4.nu trimit sms-uri pana nu verific daca sunt corect scrise

5.desenez ochi de vreo 6-7 ani (si nici acum nu-i fac ca lumea...)

6.cand nu ma simt in largul meu, ma joc cu inelele mele(sunt terminata cand le uit acasa...)

toamna la mare

Din nou in Bucuresti... Parca nici n-am fost plecata... Am vazut marea! Marea in septembrie! la fel de Neagra si frumoasa, dar un pic obosita dupa atata vara. Nu-i nimic, as zice eu, tot speciala ramane. Mai ales daca au trecut 2 ani de cand n-ai mai vazut-o.

Inca de marti, de cand am plecat, imi veneau idei despre ce as putea scrie in blog-ul meu de dupa "voiaj". Asa ca le iau pe rand. Am plecat intr-o dimineata (prea devreme pt ochii mei vesnic adormiti, as adauga eu) cu un accelerat ce s-a dovedit a fi unul cu mers de personal. Eu una stiam ca exista personale cu mers de accelerat, dar se pare ca s-au mai schimbat treburile de cand n-am mai pus eu piciorusul in tren. Bun. Mai departe. Se tot chinuia bietul mijloc de transport sa iasa din Bucuresti si asa am aflat eu ca orasul asta nu doarme mai deloc. Sau poate mai pastreaza ceva din vechea asemanare cu "orasul luminilor", Paris. Who knows? De la Cernavoda incolo, a mers trenuletzul meu incet si linistit (k deh, facea pe personalu`) pe langa marele Canal Dunare-Marea Neagra, pe care, stim cu totii, s-au chinuit bietii nostri bunici (printre care si al meu) sa-l construiasca. Frumoasa priveliste: un drum de apa luminat de soare din belsug. Pacat ca nu era nici un vapor in trecere, ar fi fost si mai interesant :)

In sfarsit, pe plaja! Nisip cu mucuri de tigari (made in Romania only), resturi de scoici care zgarie frumusel talpa, copii care mai de care mai frumusei/bronzati/speriati, familii care profita de soarele inca puternic de septembrie si EA. MAREA. Marea mea draga! Apa cat vezi cu ochii, pescarusi indrazneti si vapoare in larg. Marea care e Neagra pt ca a stat prea mult la soare, dupa cum spune fetita din spotul radio. Si am inceput sa ma bucur de toate astea pe panza mea verde, cu ochii inchisi si cu valurile spargandu-se aproape de urechea mea (de-aia e frumos la mare in septembrie, e loc pt toate lumea aproape de apa). Pana la un moment dat, cand a inceput un fel de specatcol... Spectacol aerian, gratie dragului meu de Base, care a pus baza aia militara la M. Kogalniceanu, ca sa ne "bucuram" noi pe plaja de Top Gun-ul mioritic. Dar nu ma plang, m-am obisnuit repede sa urmaresc avioanele cot la cot cu vecinii mei, prichindeii in halat de baie. Le duc deja dorul(si prichindeilor, si "Tom Cruise-ilor")...

Se pare ca am ales un an norocos sa merg la mare, daca e sa ma iau dupa ce zicea lumea adunata sa-i vada pe delfinii jucausi. Se pare ca s-au intors dupa 14 ani (iar eu am fost acolo sa-i intampin:). Bucurie mare pt toata lumea! Niste delfini grasani si pusi pe sotii, care sareau cu mare bucurie din apa de parca stiau cate perechi de ochi erau atintite asupra lor. Pacat ca nu i-am prins in poza...

Ce-am mai facut eu la mare? Am vazut rasaritul dintre perne (n-am avut destula vointa sa-l prind pe plaja) si apusul prin geamul de la baie:D. Am descoperit ca mancarea e tare gustoasa chiar si atunci cand nu e facuta de mama(dupa atata soare si aer proaspat si sarat, era normal sa fie asa, nu?). La mare m-am plimbat prin apa pana la glezne cu o placere nebuna si cu bucuria ca am din nou parte de senzatia ca-mi fuge lumea de sub picioare o data cu valurile care pleaca inapoi spre larg. La mare am descoperit ca luna e "mai" plina, daca asa vrea ea. Si ca isi revarsa razele intr-un mod senzational pe apa. M-am tot intrebat ce o fi acolo, departe... Probabil vreo alta tara, dar mie imi place sa cred ca un capat de lume:D

Acum stau si butonez dupa cea mai linistita saptamana pe care am avut-o in a long time. Fara sa ma gandesc la nimeni, fara sa stiu ce se intampla in lumea asta agitata, doar cu nerabdarea de a prinde cat mai multe raze si valuri...

E frumos sa inceapa toamna cu caldura, cu valuri si cu luna plina...

1 septembrie