21 September 2007

Paris, je t`aime aujourd`hui aussi...


magnify

La Paris sunt 20 grade acum. E soare si toamna.


Am avut pofta de un capuccino cu aroma de vanilie si un croissant cald si pufos. M-am asezat la o masa, la o cafenea atat de draguta, ca n-as mai fi plecat. Un chelner inalt, brunet, cu un zambet perfect si cu ochi calzi incearca sa descifreze ce-mi pofteste inimioara... Poate un sarut lung... Sau poate acel capuccino fierbinte si nu (doar) un croissant, ci trei. Si uite asa ma aflu in fata unei cesti turcoaz din care iese un firicel de abur parfumat. Mmm, cum de a stiut sa aleaga culoarea? Imi lipesc buzele de marginea celui mai frumos turcoaz posibil si mi le frig cu spuma celei mai intense arome de vanilie pe care am gustat-o pana acum. Pofta mea mai are putin de asteptat.


Intre timp, arunc o privire imprejur. Mesele sunt ocupate. Cupluri, prieteni. Priviri, povesti. Saruturi, zambete. Fum de tigara si amar negru in cesti.


Pe strada, pasi grabiti sau plimbari linistite. Opriri scurte pentru imortalizarea unei cafenele, a unui bloc parizian, a unei fantani, a unui felinar, a unui castan, a unor trepte in spirala...


David (asa vreau sa-l cheme pe chelnerul meu brunet si dulce) ma intreaba daca imi plac bunatatile pe care mi le-a adus. Dupa o balbaiala scurta, dar de efect, si un zambet larg, intelege ca da, ca sunt exact cum imi doream. Imi zambeste si pleaca la masa alaturata, sa incante si alte priviri...


Turcoazul meu se termina. Am in fata o alee cu pomi ruginii pe o parte si pe alta. Merg singurica printre ei, prin fosnet de frunze colorate, printre oameni cu ochi veseli, si ajung langa o fantana arteziana. Si ma asez, stau si ascult apa curgand si-mi tin mainile sub firicelul rece si-mi racoresc gandurile si amintirile.


Eiffelul vegheaza asupra a ceea ce in cateva ore va deveni orasul luminilor. Eu sunt indragostita..


Les amants de Paris couchent sur ma chanson.
A Paris, les amants s'aiment à leur façon.
Les refrains que je leur dis,
C'est plus beau que les beaux jours.
Ça fait des tas d'printemps et l'printemps fait l'amour.
Mon couplet s'est perdu
Sur les bords d'un jardin.
On ne me l'a jamais rendu
Et pourtant, je sais bien
Que les amants de Paris m'ont volé mes chansons.
A Paris, les amants ont de drôles de façons...

Les amants de Paris se font à Robinson
Quand on marque des points à coups d'accordéon.
Les amants de Paris vont changer de saison
En traînant par la main mon p'tit brin de chanson.
'y a plein d'or, plein de lilas
Et des yeux pour les voir.
D'habitude c'est comme ça
Que commencement les histoires.
Les amants de Paris se font à Robinson.
A Paris, les amants ont de drôles de façons.

J'ai la chaîne d'amour au bout de mes deux mains.
'y a des millions d'amants et je n'ai qu'un refrain.
On y voit tout autour les gars du monde entier
Qui donneraient bien l'printemps pour venir s'aligner.
Pour eux c'est pas beaucoup
Car des beaux mois de mai,
J'en ai collé partout
Dans leurs calendriers...
Les amants de Paris ont usé mes chansons.
A Paris, les amants s'aiment à leur façon.

...
Donnez-moi des chansons
Pour qu'on s'aime à Paris...

13 September 2007

Relax... Take it easy... Yeah, right :|


magnify


"M-ai rugat din nou acum/ Sa ma-ntorc pe vechiul drum/ Noptile au amintiri/ Si multe priviri/ Zi de zi eu te chemam/ Era tarziu si te visam/ Frunze cad in calea ta/ Veneai pe-nserat/ Flori de dor la geamul meu/ Luna canta valsul tau/ Toate-au fost la timpul lor/ Si mi-am zis ca nu-i usor/ Sa pictez un colt de cer/ Cand tot a fost ieri/ Flori de dor la geamul meu/ Luna canta valsul tau/ Hai, revino-i, toamna iar!/ Cu ploi si soare/ Tot ce-a fost ca la-nceput/ Din nou apare/ Hai, revino-i, toamna iar! Cu ploi si soare/ Tot ce-a fost ca la-nceput/ Din nou apare..."


Unde e soarele la ora 19.30? Cand a venit toamna? Cand am ajuns (din nou) la ultimele intrebari ale lui Carrie? De ce fug norii asa de repede dinspre dreapta inspre stanga? De ce puful alb se ascunde in spatele umbrelor gri? De ce albastrul e asa dulce, dar soarele se raceste?


Summer moved on. A trecut pe langa mine fara sa-mi dau seama. Sau... poate eram prea ocupata sa respir marea, sa-i gust buzele dulci si sa-l strang cu putere in brate, sa nu mai visez viitor, sa traiesc aici si acum... acolo si atunci... Mda, acum se presupune ca "ma indepartez incet, ma indrept catre strazi cu soare"... Sure hope so! N-am chef de o toamna deprimata/deprimanta. Can`t handle that. Sa scap de agitatia acestei saptamani si sa vad frunze ruginii, panze de paianjen si castane. Sa ignor parcarile in devenire si aleile asfaltate. Sa numar in continuare in gand patratele de ciment. Sa mananc struguri albi si sa beau must. Daca as putea sa dau timpul inapoi si sa-mi fac plimbarea prin parc in drum spre cele 2 ore de meditatii la gramatica, in fiecare zi de luni, as face si asta. Numai sa stiu ca ma indrept catre un nou inceput pe care o sa-l pot suporta, cu care ma voi obisnui, pe care il voi accepta. Dar nu, acum incepe un drum care duce catre necunoscut, catre altceva. Nu stiu inca ce e acest "altceva". Si nici macar nu stiu ce a fost pana acum.


Sa ma intorc la cartile care asteapta sa fie citite de prea mult timp, la muzica trista, la intrebarile si asteptarile imbatranite. La rutina pe care am vrut s-o dau la o parte. Am reusit, dar pentru prea putin timp ca sa-i uit "miscarile".


A venit toamna. Mainile ingheata, ochii se intristeaza, o patura pufoasa trece sub norisorii portocaii, o alta calduroasa ii acopera. Iacobs Ice Coffe se bea acum cu lapte cald..


P.S. Da, Oana, another one... Naiba s-o ia de semiotica! Da` si tu esti pe mess...