
La Paris sunt 20 grade acum. E soare si toamna.
Am avut pofta de un capuccino cu aroma de vanilie si un croissant cald si pufos. M-am asezat la o masa, la o cafenea atat de draguta, ca n-as mai fi plecat. Un chelner inalt, brunet, cu un zambet perfect si cu ochi calzi incearca sa descifreze ce-mi pofteste inimioara... Poate un sarut lung... Sau poate acel capuccino fierbinte si nu (doar) un croissant, ci trei. Si uite asa ma aflu in fata unei cesti turcoaz din care iese un firicel de abur parfumat. Mmm, cum de a stiut sa aleaga culoarea? Imi lipesc buzele de marginea celui mai frumos turcoaz posibil si mi le frig cu spuma celei mai intense arome de vanilie pe care am gustat-o pana acum. Pofta mea mai are putin de asteptat.
Intre timp, arunc o privire imprejur. Mesele sunt ocupate. Cupluri, prieteni. Priviri, povesti. Saruturi, zambete. Fum de tigara si amar negru in cesti.
Pe strada, pasi grabiti sau plimbari linistite. Opriri scurte pentru imortalizarea unei cafenele, a unui bloc parizian, a unei fantani, a unui felinar, a unui castan, a unor trepte in spirala...
David (asa vreau sa-l cheme pe chelnerul meu brunet si dulce) ma intreaba daca imi plac bunatatile pe care mi le-a adus. Dupa o balbaiala scurta, dar de efect, si un zambet larg, intelege ca da, ca sunt exact cum imi doream. Imi zambeste si pleaca la masa alaturata, sa incante si alte priviri...
Turcoazul meu se termina. Am in fata o alee cu pomi ruginii pe o parte si pe alta. Merg singurica printre ei, prin fosnet de frunze colorate, printre oameni cu ochi veseli, si ajung langa o fantana arteziana. Si ma asez, stau si ascult apa curgand si-mi tin mainile sub firicelul rece si-mi racoresc gandurile si amintirile.
Eiffelul vegheaza asupra a ceea ce in cateva ore va deveni orasul luminilor. Eu sunt indragostita..
Les amants de Paris couchent sur ma chanson.
A Paris, les amants s'aiment à leur façon.
Les refrains que je leur dis,
C'est plus beau que les beaux jours.
Ça fait des tas d'printemps et l'printemps fait l'amour.
Mon couplet s'est perdu
Sur les bords d'un jardin.
On ne me l'a jamais rendu
Et pourtant, je sais bien
Que les amants de Paris m'ont volé mes chansons.
A Paris, les amants ont de drôles de façons...
Les amants de Paris se font à Robinson
Quand on marque des points à coups d'accordéon.
Les amants de Paris vont changer de saison
En traînant par la main mon p'tit brin de chanson.
'y a plein d'or, plein de lilas
Et des yeux pour les voir.
D'habitude c'est comme ça
Que commencement les histoires.
Les amants de Paris se font à Robinson.
A Paris, les amants ont de drôles de façons.
J'ai la chaîne d'amour au bout de mes deux mains.
'y a des millions d'amants et je n'ai qu'un refrain.
On y voit tout autour les gars du monde entier
Qui donneraient bien l'printemps pour venir s'aligner.
Pour eux c'est pas beaucoup
Car des beaux mois de mai,
J'en ai collé partout
Dans leurs calendriers...
Les amants de Paris ont usé mes chansons.
A Paris, les amants s'aiment à leur façon.
...
Donnez-moi des chansons
Pour qu'on s'aime à Paris...

