ca o ploaie calda de vara...

Atat de fina, atat de delicata... Mi-am implinit o veche dorinta, am avut parte de o mica placere a vietii...

window in the sky.. la propriu

In sfarsit, mai aproape de nori, de albastru si alb, nu de gri, de soare, nu de neon, de aer, nu de curent. Liniste amestecata cu voci eliberate, lumina, entuziasm...

Saptamana agitata, plina de "prime dati", de culoare, de sange care alearga rapid prin vene, de ganduri care zboara, se opresc, sunt implinite... Zile cu soare si cu nori, cu foc si vant, cu flori si praf. Nerabdare, imaginatie, ochi inchisi, zambet...

e vant si este vara...

Inspirata de noul blast al prietenei mele dragi, Oana, ascult la ora 9.22 AM "Vara asta am sa ma-ndragosteeesc! (...)". Scoica o sa ma zgarie, dar un pic mai tarziu. Iar e vant afara, si-n orasul asta prafuit au inflorit teii. Ieri am plutit cu zambetul pe buze prin parfumul lor, chiar si in Piata Victoriei, unde gazele de esapament rule, de obicei. Culmea e ca acest parfum minunant nu-mi trezeste cine stie ce amintiri romantice, inspirate de marele nostru Eminescu. Nu. Amintirile mele legate de parfumul teilor sunt legate de anul 2005, cand pe vremea asta invatam cu drag si spor pentru Bac. Examen care credeam ca este cel mai dificil moment din viata... Mmm, n-a fost chiar asa, ca asta ar insemna ca am momente dificile mult mai des decat mi-as dori, adica si iarna, si vara, in minunatele sesiuni de la Litere. Si nu e chiar asa

Nu se poate spune ca am avut un subiect real de tratat in acesta dimineata. Pur si simplu, mi-era dor sa leg cateva cuvinte si sa pun si-o poza inaintea lor. M-am trezit oarecum linistita si am inspirat adanc parfumul teiului din fata geamului.

Buna dimineata!