i belong to...

ii sufla primul fum in ochi. el nici nu clipeste. isi aprinde o tigara si se asaza pe scaun, un pic mai departe de ea. ea isi reia dansul privindu-l in continuare. ochii lui sclipesc, iar ea zambeste larg. ii zambeste cu ochii conturati cu negru si cu genele dese, ii zambeste cu obrajii rumeni pe care se leagana suvite de par. el se ridica si vine langa ea, ii ia mana dreapta si ii saruta incet degetele. apoi pleaca.

m-am mutat

pana o sa aranjez posturile vechi, mai dureaza.
mananc biscuiti cu nuci acum.
poate maine

:D

October 29, 2008

copiii au energie. intotdeauna. si iti prind obrajii in palme cand te astepti mai putin. si rad. si vorbesc in limba lor. dar eu o inteleg. si-mi place sa le aranjez bluzitele sa nu le inghete burtica. si sa-i incalt cand se lungesc pe jos si-mi intind piciorul. si sa stau langa tobogan sa fiu sigura ca nu cad. desi la ei gravitatia are alte legi. si sa sar pentru ca mi se cere. si sa-i opresc din invarteala cand striga "ajutooor"

ar fi simplu sa zic acum ca mi-ar placea sa fiu copil, dar cred ca alta e ideea

you belong...

ultima gura de martini... ce dulce ii pare acum.
unul dintre amici o prinde de maini si danseaza langa cu ea. parca zicea ca nu stie sa danseze, isi spune el in gand. cu fiecare miscara, o urma de parfum ramane in urma ei, impletita cu parul lung si drept.
"fly like you do it... fly like you're high". ii lasa mainile amicului si isi reia dansul singura. mai scoate o tigara din pachet si cand isi pregateste bricheta, il vede cum ii intinde scanteia unui bat de chibrit. isi aprinde tigara uitandu-se cu ochi rai la el.

fly like you're high

mai soarbe o inghititura de alcool si simte aburii sclipindu-i in ochi. zambetul e tot mai larg. e in alta lume, nu o intereseaza ce se intampla in jur. nu uraste tocurile azi. cerceii lungi si negri o lovesc usor pe obraji. ii are de atatia ani, dar nu ii mai purtase demult.
in jurul ei, cativa prieteni mirati. se intreaba daca au cunoscut-o pana acum. si-ar dori sa o vada asa mai des.
un ultim fum mentolat se-ndreapta inspre luminile care se tot joaca pe tavan. se prosteste doar. e un moft, dar azi nu-l regreta.
nu vrea sa se opreasca. nu azi. prea multe priviri sunt indreptate catre ea.

seara... fly like you...

cu parul lung, drept si negru, cu bluza in care n-a mai iesit niciodata din casa pentru ca stie ca nimeni n-ar trece pe langa ea fara sa o admire, cu pantalonii drepti si cu tocuri care ar ucide, cu o tigara mentolata intre degete si cu un martini in mana stanga, zambeste stiind ca toti ochii sunt pe ea. danseaza fara sa aiba nevoie de companie, rade... fumul se strecoara printre buzele care sclipesc. parfumul inca i se simte pe sani... aroma proaspata de iarna rece.

la pranz

Cand pici si nu stii cat mai e pana se termina totul, pana vine durerea aceea mare, nu stii daca o sa mai vezi raza. Dar speri. Insa cand pici si esti ajutat sa te izbesti mai repede, degeaba esti inconjurat de raze daca sunt sagetate de negru si gri.

sa ne facem ca scriem

Pe pamant fiecare zi e cu 0,00000002 secunde mai lunga decat precedenta datorita scaderii vitezei de rotatie a Pamantului - serios? pai si de ce nu creste si ziua atunci? ca Pamantul se roteste de ceva vreme, n-a pus si el macar de-o ora-n plus acolo?

Ketchup-ul provine din China - si ce daca? n-are voie? il impiedica cineva? merge si cu orez, nu?

Albinele, broastele testoase si termitele sunt complet surde – si mai linistite, as zice eu. pai cum ar fi sa se auda albinele cand zboara ele asa in roi? ar surzi naibii. broastele testoase nu cred ca sunt surde. am vazut eu in finding nemo familia de “duzi”. aaaawsome! termitele nu ma intereseaza; o fi naspa sa le ramana vreo aschie intre dinti si sa urle dupa ajutor si sa nu le-auda nimeni.. eh, that’s life.

Cea mai apropiata ruda a lui Tyrranosaurus Rex este gaina – deci e de gradul I sau cum?

Cea mai lunga intrerupere de program de televiziune s-a intamplat in Anglia. BBC a oprit un desen animat cu Mickey-Mouse, s-a anuntat ca a pornit al doilea razboi mondial, apoi peste 6 ani au reluat filmul exact acolo unde s-a intrerupt – pai stai ma nene, si-n aia 6 ani Mickey a fost si el in razboi? sau a ramas blocat in televizoare? ca eu asa credeam cand eram mica: oamenii si personajele care apar in televizor sunt bagate acolo cumva. nu ma intrebati mai departe ca s-ar putea sa descopar fete ascunse de-ale mele...

Autostrazile din SUA asa au fost concepute ca din 5 in 5 mile sa aiba o portiune dreapta de cca 1 mila. Acolo pot ateriza la nevoie aeronavele – ale noastre au fost concepute in asa fel incat ori au cate o groapa la fiecare 5 m, ori cate un accident la fiecare 50. depinde unde vrei sa ajungi.

Exista 2 animale care pot vedea spatiul din spatele lor fara sa-si intoarca capul: iepurele si papagalul – hai maaa.. vreau si eeeeu...

Omul piere mai repede din cauza lipsei somnului decat a mancatului. 10 zile rezista un om fara somn maxim. Fara hrana chiar 1-2 luni – deci mai bine o viata dormita decat una pierduta sau cum?

O vaca se imbata daca mananca prea multe mere – asta e foarte interesanta... n-am vazut niciodata o vaca beata. oare pierde controlul cozii si se loveste mai tare decat ar vrea?

Imnul Greciei are 158 de strofe. Nimeni din Grecia nu cunoaste in intregime inmul statului – ha, normal ca nimeni nu-l stie. cand sa-l invete daca dorm mereu? yo asa am vazut ca fac. bravo lor, nu-i bai. da’ ar putea sa-ncerce sa invete si ei sa faca supa de pui...

Ultimul simt pierdut de om la moarte este auzul, primul vederea, apoi in ordine gustul, mirosul si pipaitul – sa avem grija la ce zicem in preajma mortilor? sau nu e cazul sa ne ingrijoram? ca de vorbire nu zice nimic...

Atunci cand omul stranuta i se opreste inima pentru o milisecunda – si daca stranuti cand iti vezi iubitul/iubita si-ti sta inima-n loc pt mai mult de-o milisecunda, ce faci?

din cugetarile primite pe mail, din lipsa de preocupare, din cauza racelii.. motive sunt...

nervi de toamna

M-au apucat nervii. La pranz asa, inainte de masa. E ceva in aer care ma irita, desi m-am trezit binedispusa. Atat de binedispusa ca am imbracat bolero-ul turcoaz, pe care il vedeam imbatranind singur si trist pe un umeras plictisit.

Asa, si-am venit aici. Aici unde devin frustrata de vocea mea care nu se aude si de lipsa aprecierii unor lucruri mici, dar importante. Lucruri pe care ei, de exemplu, nu le-ar face. Pe unul il doare in cot, pe una n-o duce... Si stau cu ei in cap, asezati pe parul meu frumos si curat, care are nevoie urgent de tunsoare, dar asta e alta poveste, se asaza tuceste chiar, sa stea comod, si-ncep sa faca pe desteptii. Muta aia acolo, scrie aia asa, scoate spatiul ala. Instantaneu si mai cu talent... Helloooo!! Calm down, fratilor! I'm just a poor little human being, nu un robot. Si ma mai iau si cu "ai facut scurt-circuit azi, nu mai stii sa faci ca ieri?". NU, nu am facut niciun scurt. VOI ma bruiati si nu ma lasati sa-mi vad de ideile mele, care nasc alte idei si care va aranjeaza voua niste lucruri de care NU ar trebui sa ma ocup eu. Si pe care daca nu le-as face, n-ati sti voi sa-mi spuneti azi ca nu mai stiu ce faceam ieri. Dupa ce ca trebuie sa ma chinui cu tot felul de improvizatii, mai faceti si galagie aiurea-n tramvai.

Mie nu-mi plac observatiile si sfaturile proaste. Nu ma-nvata nimeni nimic, tre' sa le dibui eu pe toate. No one cares. I don't mind. Mie-mi plac lucrurile facute de mine. Pentru ca ies bine cand nu ma freaca nimeni la creieri. Creierii mei sunt sensibili lately. Ma rog, sunt sensibili mereu, dar uite, azi.. azi au fost deranjati. Ca drept urmare am strambat din nas si am facut putin pe desteapta. Si o sa mai fac daca simte lumea nevoia sa ma streseze.

Post inutil

aaaaburi

printre ceaiuri si lamai, printre boabe de orez si pofta de ceva bun..

mi-e dor de tine.. de parul tau brunet si des, in care mi-as infige degetele mereu, nu doar cand ma plimbi cu vv. am un chef nebun sa dansez in mijlocul strazii, la tine in brate. ti-am iertat tacerea, asa, cruda cum a fost.

te-astept azi. sa-ti zambesc printre aburi de raceala

amara si rece [post restant de ieri]

.. nu, nu cafeaua. eu.
aburii racelii m-au imbratisat de azi-noapte, cand, la prima excursie in afara taramului viselor complicate si agitate, am simtit ceva activitate suspecta in gat. activitate de gen: hm, cineva sau ceva ma racaie, vrea sa ma doara, au, ii reuseste, au. back to sleep. la a doua excursie, aceeasi poveste. mda, fac excursii dese in ultimele zile. don't ask me why ca nu vreau sa omor pe nimeni ca urmare a divulgarii secretului.
suna ceasul. exista o anumita injuratura pentru acest moment al zilei. nu o pot reproduce. dar suna ca acelea folosite la volan ma bate rau gandul sa fac cumva sa nu merg azi la serviciu. apas snooze. inca 15 min pt meditat. mai bag un vis mic. suna iar. to snooze or not to snooze...
neah, ne ridicam. laptele si cerealele imi duc dorul.
starea se inrautateste. ajung la birou. se vede ca nu-s in apele mele, but who cares? avem treaba de azi: imprastiem virusi clientilor, yeeei! rontai cateva pastile de vitamina c, ii dau cu ceai [fara zahar, trebuie sa ma las de zahar...], fervexu’ l-am baut cand am venit. drept urmare, ochii mei picati, conform descrierii colegului, cad de tot acum. nu conteaza, mergem la imprastiat virusi.
trece ziua, nu stiu cand, cum, desi e luni. urasc lunea. pe cea de azi mai mult decat pe oricare.
ajung acasa, aterizez la un moment dat in patul parintilor [placerea mea suprema cand ei nu sunt acasa], mananc struguri [ca deh, sa nu mai mananc seara mare lucru...], butonez telecomanda [fi-r-ar sa fie de televizor, de ce ma las inca pacalita??], mai citesc ce-i cu amenzile-alea.. da foamea peste mine, imi fac un sandvis ca nu mai pot. fervexu’ ma adoarme..

dialog imbatranit

Yo como
Tu comes
El / Ella come
Nosotros comemos
Vosotros comeis
Ellos / Ellas comen

- Vieja loca! M-am plictisit, iar ne ia cu conjugarile astea pentru copii mici... Uita-te, ma, la el cum alearga. Chiar ca "run, Forrest, run". De unde naiba o avea atata energie dupa atata tutun?
- E, si tu acum. Taci si savureaza-ti-l :))
- Ce sa mai savurez.. S-a dus naibii tot. Si vieja loca asta nu mai termina odata cu "haber" asta.. Ah, a ratat. Ce bine! Fotbalul nu e pentru el :))
- Fotbalul si Kant nu se pupa...
- Ba se pupa in el, nu vezi?
- Mda...
- Cat mai e pana se suna?
- 15 minute.
- Grozav... Vreau acadea cu iaurt si zmeura... Gata, s-a plictisit. A obosit. O, dar se putea sa n-apara printesa? Vai, ce zambet larg. Zambet de-ala care cere palme.
- Ce-ai, ma, cu ea? Ca nu ti-a facut nimic...
- Daa, nu mi-a facut nimic. S-a nascut, nu e suficient? Bine ca le are cu fumatul, ce s-ar face el fara o partenera de tigara...
- Pai daca tu n-ai vreut sa-ncerci...
- Nu m-atrage, draga, ideea. Si nu m-a intrebat niciodata. Bine, nu ca as fi acceptat.
(No, senora, no tenemos nada que hablar. Entendimos todo, si. Esta bien, voy a escribir eso. Si.) Ah, por que no me deja en paz? Vieja loca asta, n-o sa invatam niciodata nimic mai mult decat niste nenorocite de conjugari.
- Hai ca mai sunt 8 minute.
- Bai, ma uit asa la ea si simt ca mi se urca sangele in cap si ca as putea s-o bat o zi intreaga fara sa regret.
- :))) Termina, nebuno. Ca ea nu ti-a facut nimic.
- Si ce daca? Bataia e rupta din Rai, nu? :))) Vai, ce bine se inteleg ei. Vai, ce tare a fost concertul aseara.. Vai, cat am baut.. Vai, vai..

Peste ani...

- Ma gandesc acum ca poate ea era pentru el ce era el pentru mine. De unde era sa stiu atunci? Faceam si eu glume, iti dai seama ca n-as fi atins-o nici cu un pai.
- :) Si totusi, a declarat ca nu-i erai simpatica deloc. Deci sentimentul era reciproc. Ii era teama de tine.
- Nu era reciproc. Nu mi-era teama de ea. Pur si simplu as fi vrut sa o calc in picioare. No reason, just like that.
- Si-acum?
- Si-acum :))) Si nu doar pe ea, am o lista intreaga. Tare ocupate mi-ar fi talpile :)))

dansul albinutelor albastre

... care umbla prin lanuri de maci si canta "haaaai cu noi sa fim hiiiigh"...

my second blue evening. it hurts. i don't like it. but what can i do?

[poza de-acum o luna, intr-o seara petrecuta pe un nisip aspru si plin de pietre, langa o mare prea linistita, in fata unui soare care se ascundea mereu. mergand cu picioarele in apa, ingropand fiecare pas in pietre aspre.]

somebody please shoot me.. like.. right here, right now..

Fenomene paranormale apar tot timpul. Si se lovesc de mine. Ca deh, nu m-a facut mama dupa tipare...

Azi ma simt batuta. Nu stiu de cine, cu ce, cum sau de ce. Stiu doar ca m-am trezit cu 15 mai devreme si nu m-am culcat la loc. Ba chiar am intentionat sa ajung mai devreme la birou. M-am razgandit la metrou, preferand sa ascult mai multa muzica in casti, sa stau jos si sa citesc linistita Compactul. A, si sa ii privesc pe amaratii aia de stateau in picioare fara sa ma gandesc ca maine voi fi eu in locul lor. Sac!
No, si ajung la minunatul birou, pun repede de-un ceai negru ca buna-dispozitie a disparut repede (alea 15 min chiar erau cruciale oare?), gandindu-ma ca gustul ala amar si fad ma va trezi. Think again my friend! Deschid porcaria de pc, sterg pe site, adaug pe site, pun deoparte pentru NL, deschid nenorocirea aia de ppt care nu se mai termina (si-acum imi vine un sir de injuraturi in gand; da, mie, fata educata, cu bun simt si delicata...). Mi s-a luat rau de tot de elipse, dreptunghiuri, balonase, sagetele. A fost fun la inceput, acum e... stresant e putin spus. Si trag de ea, mai cere una articol, mai tai si din ala. Dati-mi o foarfeca, I'm your cutting girl.

Ce ma doare pe mine azi de fapt? A, da, ca afara e soare si cald si frumos si diseara cica merg la nush ce "party fancy trendy", iar eu.. eu n-am chef de nimic. As pune capul pe birou si as dormi cu nesimitirea unui om care a dormit azi-noapte 8 ore, dar nu i-au ajuns. Ma-ntreb ce trebuie sa faca un om ca sa primeasca un concediu din oficiu? Ceva de genul "fata, da-i drumu' acasa ca ne stresezi cu ochii tai picati; si mai lasa naibii treaba, ca daca n-ai chef de ea, oricum nu iese". Ete ca a iesit, n-am busit niciun medic, n-am uitat nicio elipsa, n-am taiat nimic esential. Doar ca mi-e din ce in ce mai sila sa fac de-astea.

Please, some one do us all a favour: shoot Yellen. Poate asa se trezeste si se duce si ea cu chef la chef...

(PS dedicat astora de la radio: mai dati o data reclama aia cu nush ce studiu despre sexualitate, sa ma lamuresc si eu daca femeia trebuie sau nu sa aiba orgasm la fiecare act sexual)

4 buttons

Comentez din ce in ce mai mult. Si nici n-am turcoazul la mine.

Caprioare cu coarne crude care distrug garduri si sparg geamuri si nu mananca branza. Si se transforma in femei asiatice si incep sa tipe pana mi se inclesteaza mie gura, mi se opreste spaima in gat si amortesc sufocata de patura. Si-apoi Ofelia inecata intr-o rama ovala. Deschid repede ochii, nu rezist si a doua oara intr-o singura noapte.

I'm late. Asteapta medicul si eu nici nu intentionam sa vin la birou. Ma duceam cu Oana la cumparaturi. Ce picioare albe si subtiri; nu-s ale mele...

Mingea antistres a sfarsit sfasiata saptamana trecuta.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Desfa toti nasturii si joaca-te cu alunitele. Una e mai sus, alta e mai jos. Si cauta si pe umar.
Ciupeste-ma, dar nu ca sa ma trezesc.

later today

vreau colti. vreau sange!

high.. way up high :)))

Damn, de cand n-am mai scris si eu ceva ironic sau rautacios. Se vede treaba ca imbatranesc. Sau ca am uitat sa mai mananc si eu cate o lamaie din cand in cand. Lamaia face bine: are vitamina C, lupta impotriva dulcegariilor si, cel mai important, este cea care iti asigura intrarea intr-un club exclusivist... al "apei plate cu lamaie". Asta mi-aminteste de o zi din vara trecuta cand m-a lovit ceva, nu stiu ce, si am zis sa fiu si eu vazuta de un doctor. Doctor care mi-a dat o lamaie sa o tai felii si sa o pun in apa si sa beau. Ca deh, era cald afara. Ce sa-nteleg, ca lamaia este inamicul soarelui? La naiba, si cum de se face ea asa galbena si frumoasa? Sa ma "elucideze" si pe mine sineva. Asa, si dupa 2 ore de apa plata cu lamaie si o sedinta cu toti importantii, a urmat apogeul carierei medicale a doctorului respectiv: perfuzia cu algocalmin. Daaa, perfuzia salvatoare! God damn it! N-are un gust asa grozav algocalminu` la fiola, da` o faceam si pe-asta decat sa-mi curga prin vene.

Asa, despre ce vorbeam? A, lamaia. Sa depasesc totusi momentul. Am un stres mai mare azi. Eu, de felul meu, sunt un copil care ar fi vrut sa se nasca imbracat in pantaloni si tricou si neaparat cu cercei in urechi. Doar acolo. Daaar, ma mai lovesc uneori noaptea comete care se transforma a doua zi in turme de pitici (care merg doar pe trotuar si au insotitor). Aseara a avut loc un astfel de eveniment. Asadar, azi defilez pe tocuri-cui, imbracata in rochie decenta (nu ca n-as defila tot timpul imbracata decent:D ). Motiv pentru care mai multi colegi de serviciu insista sa ma intrebe daca merg la interviu. Like... WHY? Doar pentru ca pleaca toata lumea inseamna ca tre` sa plec si eu? I'm not like the others. I'm special. I'm the only one who didn't run when I had the chance. Bine, nu sunt chiar singura, dar am fost printre primii. Nu ma laud. Doar constat.
Asa, revenind. What's the problem? Ca doar visam de mica sa aud sunetul tocurilor iesind de sub pasii mei. Nu e cine stie ce experienta. E chiar stresant sa-ti pui toti neuronii la treaba ca sa ajungi teafara din punctul A in punctul B, parcurgand zone periculoase, precum scarile la metrou, si indurand conditii nefavorabile de trafic, de genul franelor bruste din timpul calatoriei cu metroul. Si totusi, mai e nevoie si de schimbari, nu? La naiba-n puii mei! Nu fac sporturi de-astea extreme decat rar si niciodata pe zapada, gheata sau la munte. I have a little respect for my legs. So, dragi colegi care credeti ca tocurile si rochia ma duc doar la interviu, va trebui sa va dezamagesc. Nu-mi parasesc postul ca s-ar duce toate de rapa :))))) Nu-mi las eu de izbeliste firma care m-a nascut si m-a crescut, dar nu de cand mama m-a facut, din fericire. Si maine, uite-asa, numai de-afurisita ce sunt, tot pe tocuri vin

Ia ca ma intind cam mult la scris si ma invat prost. Si n-as vrea sa fiu trimisa apoi la interviuri, de reavoie si silita de toti. Plus, cam scriu prostii..

ciupeste-ma

Azi mi-am cumparat un inel verde de sticla. Sa se asorteze cu pantalonii. Nu, nu port pantaloni de sticla, sunt doar verzi.
Mi-am amintit cum e sa fiu eu. Ihim, suna ciudat, dar cam asta e adevarul. Eu intreb de bomboane de fructe, eu incerc sa prind fluturi, eu torc.. Mrrr. Eu visez marea cu el tinandu-ma de mana, nu cu mine singura printre scoici. Marea mea, de aici, neagra si inspumata. Mie imi raman cuvintele in gat si gandurile mi se inclesteaza intre degete si-l prind de mana sa-l fac sa le inteleaga. Eu inchid ochii si-mi imaginez ca sunt mereu la primul sarut ca sa simt... eh, sa simt fiorii si fluturasii.. si cum se opreste lumea-n loc acolo, pe buzele noastre.
Eu port turcoazul in buzunar si incep sa vorbesc, il port la gat si ma sufoca, ma uit la el si-mi doresc ca ochii mei sa fi fost asa. Sau poate ca nu e o idee buna, i-as fi privit prea mult apoi in loc sa privesc toamna din jurul meu.
Parca am dormit. Sau poate mi s-a implinit dorinta de acum mult timp, sa fiu amnezica. Am uitat cum eram.. Si-acum incep sa mi-amintesc, sa topai pe clape de pian si sa aprind scanteie dupa scanteie pana porneste focul. Mi-era asa de dor sa arda...