Istoria...

"Daca nu stiti ce simti cand o persoana pe care o iubesti isi luneaca mana, pentru prima oara, in jurul taliei tale, atunci nu stiti ce-i iubirea."

Ma-ntreb cata dreptate au Nicole Krauss si al ei Leopold Gursky. Imaginea asta mi se pare a fi foarte departe. Ma-ntreb daca a existat vreodata si pentru mine. Am stiut vreodata ce-i iubirea? Cum iti dai seama ca e iubire? E atunci cand vrei ca acela pe care crezi ca il iubesti sa te asculte si sa inteleaga ca ii vrei binele? Sau asta e doar incapatanare si dorinta de a avea dreptate? E atunci cand visezi sa adormi in bratele lui, cu obrazul lipit de piept in dreptul inimii? Sau asta e doar ceva obisnuit si disponibil in bratele oricui? E atunci cand mergi inaintea lui si-ntinzi mana in spate pentru ca el sa-si strecoare degetele goale printre ale tale, acoperite de manusi? Sau asta e doar dovada de posesivitate? E atunci cand iti jura ca te iubeste, dar mai bine te face sa suferi acum decat mai tarziu, iar tu simti ca s-a rupt ceva si iti seci lacrimile din ochi in cateva ore? Sau asta e dovada de neputinta? E atunci cand iti tremura si picioare, si maini, si inima, si ti se pune nod in gat si simti ca s-a scurs tot sangele din tine doar pentru ca a trebuit sa fii tu cea care a rupt tacerea? Sau asta e doar o dovada de slabiciune cumplita?

Cand stii ca iubesti? Cum iti dai seama?

si flori si ochi si buze si morminte

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i ne-nţeles
se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari
sub ochii mei –
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

iarna... trough my eye

nimic de zis. doar poza.