"M-ai rugat din nou acum/ Sa ma-ntorc pe vechiul drum/ Noptile au amintiri/ Si multe priviri/ Zi de zi eu te chemam/ Era tarziu si te visam/ Frunze cad in calea ta/ Veneai pe-nserat/ Flori de dor la geamul meu/ Luna canta valsul tau/ Toate-au fost la timpul lor/ Si mi-am zis ca nu-i usor/ Sa pictez un colt de cer/ Cand tot a fost ieri/ Flori de dor la geamul meu/ Luna canta valsul tau/ Hai, revino-i, toamna iar!/ Cu ploi si soare/ Tot ce-a fost ca la-nceput/ Din nou apare/ Hai, revino-i, toamna iar! Cu ploi si soare/ Tot ce-a fost ca la-nceput/ Din nou apare..."
Unde e soarele la ora 19.30? Cand a venit toamna? Cand am ajuns (din nou) la ultimele intrebari ale lui Carrie? De ce fug norii asa de repede dinspre dreapta inspre stanga? De ce puful alb se ascunde in spatele umbrelor gri? De ce albastrul e asa dulce, dar soarele se raceste?
Summer moved on. A trecut pe langa mine fara sa-mi dau seama. Sau... poate eram prea ocupata sa respir marea, sa-i gust buzele dulci si sa-l strang cu putere in brate, sa nu mai visez viitor, sa traiesc aici si acum... acolo si atunci... Mda, acum se presupune ca "ma indepartez incet, ma indrept catre strazi cu soare"... Sure hope so! N-am chef de o toamna deprimata/deprimanta. Can`t handle that. Sa scap de agitatia acestei saptamani si sa vad frunze ruginii, panze de paianjen si castane. Sa ignor parcarile in devenire si aleile asfaltate. Sa numar in continuare in gand patratele de ciment. Sa mananc struguri albi si sa beau must. Daca as putea sa dau timpul inapoi si sa-mi fac plimbarea prin parc in drum spre cele 2 ore de meditatii la gramatica, in fiecare zi de luni, as face si asta. Numai sa stiu ca ma indrept catre un nou inceput pe care o sa-l pot suporta, cu care ma voi obisnui, pe care il voi accepta. Dar nu, acum incepe un drum care duce catre necunoscut, catre altceva. Nu stiu inca ce e acest "altceva". Si nici macar nu stiu ce a fost pana acum.
Sa ma intorc la cartile care asteapta sa fie citite de prea mult timp, la muzica trista, la intrebarile si asteptarile imbatranite. La rutina pe care am vrut s-o dau la o parte. Am reusit, dar pentru prea putin timp ca sa-i uit "miscarile".
A venit toamna. Mainile ingheata, ochii se intristeaza, o patura pufoasa trece sub norisorii portocaii, o alta calduroasa ii acopera. Iacobs Ice Coffe se bea acum cu lapte cald..
P.S. Da, Oana, another one... Naiba s-o ia de semiotica! Da` si tu esti pe mess...
No comments:
Post a Comment