Incredibil, dar adevarat. M-am apucat si de blog. Am si emotii. Hmm...That`s funny! Nici nu stiu ce vreau sa spun exact. Doar ca mi-a venit un gand acum. De fapt, aseara. Si l-am transformat in blast. Da, chiar mi-as dori sa am amnezie. Sa vad cum e. Oare e ca in filme, cand iese bietul om din spital, nu mai tine minte nimic si apare cate unul care profita de starea lui? Sau una, care se trezeste ca vrea sa-i fie iubita, ca tot nu-si aminteste saracul baiat, si uite asa profita de el... Sau poate este ca in Tom&Jerry. Bietul motan, cate lovituri in cap isi ia. Ba se face soricel, ba se face motanel. Tare greu cred ca ii este cu doua identitati asa diferite, schimbate din 2 in 2 minute...
Dar sa nu ma mai invart atata in jurul cozii, trebuia sa vorbesc despre mine. Si despre "amnezia" mea. Da, as vrea sa uit tot. Nu stiu daca asta ar trebui sa includa si chestii de genul "scris, citit, socotit". Sau, Doamne fereste, "mancatul" vocalelor dintr-un sms... Asta chiar ca ar fi sfarsitul lumii. Ha, just kidding! Dar cred ca ar fi amuzant sa stea toti pe langa mine si sa-mi explice in ce fel de relatii eram inainte. "Uite, in poza asta esti tu in prima zi de scoala. Aici erai in excurise la Sibiu. Nu stiu cum ii cheama pe colegii tai... Poza asta de unde o ai? Ca nu stiu cine sunt cei doi din ea...(nici n-ar avea de unde, sunt prietenii mei dragi pe care ii pastrez mai mult in suflet)". Sau ce copil cuminte si dragut am fost(modesta din mine tocmai a prins viata...), sau cum am capatat eu toate cicatricile de pe mine, sau cum am tras masuta cu televizorul pe mine si de-atunci am ramas cu dureri la glezna... Sau ce poezii spuneam eu la gradinita, sau cum am plans dupa capacitatea la mate, sau "manifestarile" emotiilor dinaintea examenelor (prietenii stiu de ce :D ). Si ar mai fi multe lucruri pe care nu mi le-ar putea spune nimeni... Cum am simtit ca vomit 2 zile dupa primul sarut, ce fata am facut cand mi s-a spus prima oara "te iubesc"(si minciuna ce-a urmat:),cat am plutit cand mi s-a spus "pa,bulina!"... Dar stai un pic, ideea era ca vreau sa uit. Din cate se pare, nu la aceste momente ma refeream. Chiar daca unele nu sunt tocmai delicioase... Oare pot sa spun direct la ce ma refer? Pot sa spun ca ma refer la oameni? Ca vreau sa uit oameni si intamplari legate de ei? Regretele provocate? De-astea vreau amnezie. Sa nu mai stiu cum m-am purtat, cum am judecat si cum am respins, cum m-am intors apoi infranta. Sa nu mai stiu cat am oferit fara sa primesc nimic in schimb. Sa nu mai stiu cat am fost mintita si am acceptat cu buna stiinta. Sa nu mai stiu ca m-am grabit si era sa pierd unul dintre cei mai importanti oameni din viata mea... Vreau sa pot inchide ochii seara si sa adorm linistita, fara toate imaginile care nu vor sa cedeze inaintea mea si sa dispara. Nu cred ca se va intampla vreodata asta. Acum 2 zile am fost intrebata "unde e fata hotarata si sigura pe ea?ce s-a intamplat cu ea?". Ce sa se intample? Nimic. Care fata? Cand am fost eu asa? Toata lumea are impresia ca ma citeste din prima, dar nimeni nu s-a gandit ca las sa se citeasca doar ce vreau eu. Poate mai rup pagini si din alte carti si le aduc in fata ca sa le pot ascunde pe cele adevarate, din cartea MEA. Nu pot fi mereu o carte deschisa... Nu trebuie sa fiu, de fapt. Adevarul este ca m-am simtit si eu sigura pe mine, pt prima data in viata. Sigura, puternica, hotarata, decisa sa fiu sincera cu mine. Dar m-am inselat si cand m-am trezit, n-am mai putut face nimic. Sansele vin si pleaca, iar a mea se duce la sute de km departare, cu tot cu gustul amar pe care i l-am lasat...
Viata asta e, intr-adevar, plina de surprize. Se schimba totul intr-o singura secunda. Si sa dea naiba daca s-a schimbat vreodata ceva la timp pt mine. Acum sunt in faza de asteptare, sa treaca furtuna venita intr-o zi de marti. 3 ceasuri rele? Nu cred eu in asa ceva, desi n-ar fi prima data cand mi se intampla ceva rau intr-o astfel de zi.
Mda, ar fi interesanta o amnezie. Cata rabdare le-ar trebui atunci celor din jur. Ce gest egoist din partea mea sa-mi doresc un asemenea lucru. N-ar fi fost mai bine sa am mai multa grija, sa nu adun atatea lucruri pe care vreau sa le uit? Dar de unde era sa stiu? Ce era sa fac? Sa-mi ghicesc in cafea viitorul? Asta e, mi le-am pus in carca, acum le car. Langa atatea momente pastrate frumos si cu dragoste in suflet vor mai veni si altele la fel. Iar cele urate si purtate ca o povara isi vor mai pierde din culoare.
Cam atat pt un prim blog... Si-asa e mult... Si nu e prea vesel. Dar o sa am si unul vesel, nu-i bai :)
No comments:
Post a Comment