Ce faci cand ajungi iar in faza in care te-ai plictisit? Cand simti ca nu rezisti sa mergi mai departe, ca iar iti pierzi rabdarea cu cei din jur, ca nu mai stii ce sa astepti... Sunt zodie de apa, valurile ma trag dupa ele si nu pot sa raman pe acelasi mal. Cel putin, nu acum. Nicio scoica nu e indeajuns de frumoasa sa ma tina prea mult cu picioarele in nisip, lasand valurile sa imi loveasca gleznele, desi ador chestia asta. Scoicile sunt frumoase la inceput, cand le prinzi inainte sa ti le fure valurile. Ti se par mari, frumoase, perfecte... Dar apoi le clatesti in apa, dai nisipul, resturile altor scoici si melcisiorii aia urati la o parte si ramai cu o o chestie usor ingalbenita, cu marginile ciobite. E draguta ea, asa, dar parca nu e ceea ce cautai. Si totusi, iti petreci cateva secunde, poate minute privind-o, gandindu-te daca vrei sa o pastrezi sau mai cauti alta. Te hotarasti sa o mai tii putin in preajma, eventual o pui in buzunar. Si descoperi o alta scoica, pe care un val nesuferit, aparut din senin ti-o furase ceva mai devreme. Aceasta e intreaga, e alba, marginile sunt bine delimitate. Si atunci apare intrebarea: care dintre ele merita pastrata? Cea frumoasa, pe care ti-ai dorit-o la inceput, dar care, dupa ce o vei pune in buzunar si vei dori sa o iei la tine acasa, sa o pastrezi pe rafturile pline de carti, risca sa se sparga si ea? In fond, nu e decat ceva care se poate pierde destul de usor. Si cu fiecare val se stie ca vin alte scoici, unele mai bune, mai rezistente. Problema ar fi ca e cam greu sa ghicesti care dintre ele este SCOICA. Si la un moment dat, s-ar putea sa obosesti tot cautand-o, tot inlocuindu-le pe cele vechi.
Revenind la alegere. Ce faci? O lasi pe prima in buzunar? Ti se face mila de ea si incepi s-o privesti cu alti ochi? Ce daca e usor ingalbenita? Poate a stat prea mult la soare si te astepta chiar pe tine sa o salvezi. Cat despre starea in care se afla onduleurile ei de pe margini, poate gandesti ca si-asa nu se observa, decat daca o privesti atent. Asa ca poti s-o alegi pe ea si sa o arunci pe cealalta inapoi in apa. Si sa-ti spui ca daca era sa fie ea ACEA scoica, o prindeai din prima incercare.
Dar cine face asa? Cred ca oricine ar alege a doua scoica. Mai sunt insa si altfel de oameni, care le pastreaza pe amandoua. Cea galbejita sta cuminte in buzunar, in timp ce surata ei isi tot face drum afara din buzunar (se intelege ca nu stau amandoua in acelasi compartiment). Te straduiesti sa o faci sa stea, dar buzunarul s-ar putea sa fie prea mic. Sau sa aiba vreun defect (ca sa nu zic gaura). Te apuca si nervii cand vezi ca niciuna dintre cele doua variante nu e valabila. Si uite-asa stai si te uiti la valuri, cum vin si pleaca, si-ti iau mintile, iar scoicile raman in buzunare, in timp ce te plimbi in apa pana la glezne. Si astepti ca lumea sa-ti fuga (din nou) de sub picioare...
No comments:
Post a Comment