
De ce scriu eu versurile cantecelor care imi plac, de ce pun poze care imi sar in ochi de la prima vedere si-mi transmit ceva frumos, de ce visez atat de mult la mare si la sunetul ei, de ce ma bucura soarele si cerul albastru, de ce imi impart amintirile, de ce imi descarc neimplinirile? De ce reusesc sa ignor zgomotul de pe Bd. Aviatorilor si ma uit peste el, unde vad mult verde reinviat? De ce iubesc muzica desi nu simt ce spune ea? De ce pun vaza cu lalele dimineata la geam ca sa le vad inviorate inainte de a le parasi pentru o zi intreaga?
De ce nu ma enervez si eu de moartea prizonierului roman din Polonia, de ce nu fac altceva decat sa ma amuz de comentariile de dupa Summit, de ce nu ma stresez ca maine fac taximetistrii greva si blocheaza ciculatia, de ce nu voi retine peste 2 saptamani ca Blaga este candidatul la Primarie pt PD-L, desi e bucurestean de 27 de zile, de ce nu ma intereseaza ce face pretul barilului de petrol?
De ce nu ma doare nici in cot de "experientele" voastre (nu am chef sa va numesc.. probabil pt ca nu consider ca meritati), de cunostintele voastre vaste, de parerile voastre sumbre despre viata, despre binele si rozul care nu exista?

No comments:
Post a Comment