... oare cum e sa te opresti inainte sa deschizi usa si sa te uiti fix in ochii ei, dar sa nu o vezi? Sa nu vezi ca te cauta din priviri cu lacrimi in ochi? Sa nu simti ca tremura din toate incheieturile pentru ca trece pe langa tine, dar va despart mii si mii de spatii? Ca nu mai simte cum se loveste de oameni, ca nu mai aude haosul centrului, ca nu mai intelege povestile care i se tot spun, ca nu-si mai controleaza degetele pe tastatura cand trebuie sa-si vada de treburi. Ca arunca pahare si urla la 8 dimineata de nervi, de neputinta.. NU intelege. Nici acum... NU poate!!!
Culmea e ca se reia ritualul, dar nu li se mai intalnesc privirile. Doar ea il spioneaza si face pasi mici, tremuratori, intrebandu-se daca ar fi bine sa se intoarca. Poate ca ar fi fost, dar nu a facut-o...
Trandafiri galbeni si mandri. Apusi in vapaia lui 2007... Ucisi deinitiv de iarna.
No comments:
Post a Comment