high.. way up high :)))

Damn, de cand n-am mai scris si eu ceva ironic sau rautacios. Se vede treaba ca imbatranesc. Sau ca am uitat sa mai mananc si eu cate o lamaie din cand in cand. Lamaia face bine: are vitamina C, lupta impotriva dulcegariilor si, cel mai important, este cea care iti asigura intrarea intr-un club exclusivist... al "apei plate cu lamaie". Asta mi-aminteste de o zi din vara trecuta cand m-a lovit ceva, nu stiu ce, si am zis sa fiu si eu vazuta de un doctor. Doctor care mi-a dat o lamaie sa o tai felii si sa o pun in apa si sa beau. Ca deh, era cald afara. Ce sa-nteleg, ca lamaia este inamicul soarelui? La naiba, si cum de se face ea asa galbena si frumoasa? Sa ma "elucideze" si pe mine sineva. Asa, si dupa 2 ore de apa plata cu lamaie si o sedinta cu toti importantii, a urmat apogeul carierei medicale a doctorului respectiv: perfuzia cu algocalmin. Daaa, perfuzia salvatoare! God damn it! N-are un gust asa grozav algocalminu` la fiola, da` o faceam si pe-asta decat sa-mi curga prin vene.

Asa, despre ce vorbeam? A, lamaia. Sa depasesc totusi momentul. Am un stres mai mare azi. Eu, de felul meu, sunt un copil care ar fi vrut sa se nasca imbracat in pantaloni si tricou si neaparat cu cercei in urechi. Doar acolo. Daaar, ma mai lovesc uneori noaptea comete care se transforma a doua zi in turme de pitici (care merg doar pe trotuar si au insotitor). Aseara a avut loc un astfel de eveniment. Asadar, azi defilez pe tocuri-cui, imbracata in rochie decenta (nu ca n-as defila tot timpul imbracata decent:D ). Motiv pentru care mai multi colegi de serviciu insista sa ma intrebe daca merg la interviu. Like... WHY? Doar pentru ca pleaca toata lumea inseamna ca tre` sa plec si eu? I'm not like the others. I'm special. I'm the only one who didn't run when I had the chance. Bine, nu sunt chiar singura, dar am fost printre primii. Nu ma laud. Doar constat.
Asa, revenind. What's the problem? Ca doar visam de mica sa aud sunetul tocurilor iesind de sub pasii mei. Nu e cine stie ce experienta. E chiar stresant sa-ti pui toti neuronii la treaba ca sa ajungi teafara din punctul A in punctul B, parcurgand zone periculoase, precum scarile la metrou, si indurand conditii nefavorabile de trafic, de genul franelor bruste din timpul calatoriei cu metroul. Si totusi, mai e nevoie si de schimbari, nu? La naiba-n puii mei! Nu fac sporturi de-astea extreme decat rar si niciodata pe zapada, gheata sau la munte. I have a little respect for my legs. So, dragi colegi care credeti ca tocurile si rochia ma duc doar la interviu, va trebui sa va dezamagesc. Nu-mi parasesc postul ca s-ar duce toate de rapa :))))) Nu-mi las eu de izbeliste firma care m-a nascut si m-a crescut, dar nu de cand mama m-a facut, din fericire. Si maine, uite-asa, numai de-afurisita ce sunt, tot pe tocuri vin

Ia ca ma intind cam mult la scris si ma invat prost. Si n-as vrea sa fiu trimisa apoi la interviuri, de reavoie si silita de toti. Plus, cam scriu prostii..