.. nu, nu cafeaua. eu.
aburii racelii m-au imbratisat de azi-noapte, cand, la prima excursie in afara taramului viselor complicate si agitate, am simtit ceva activitate suspecta in gat. activitate de gen: hm, cineva sau ceva ma racaie, vrea sa ma doara, au, ii reuseste, au. back to sleep. la a doua excursie, aceeasi poveste. mda, fac excursii dese in ultimele zile. don't ask me why ca nu vreau sa omor pe nimeni ca urmare a divulgarii secretului.
suna ceasul. exista o anumita injuratura pentru acest moment al zilei. nu o pot reproduce. dar suna ca acelea folosite la volan 
neah, ne ridicam. laptele si cerealele imi duc dorul.
starea se inrautateste. ajung la birou. se vede ca nu-s in apele mele, but who cares? avem treaba de azi: imprastiem virusi clientilor, yeeei! rontai cateva pastile de vitamina c, ii dau cu ceai [fara zahar, trebuie sa ma las de zahar...], fervexu’ l-am baut cand am venit. drept urmare, ochii mei picati, conform descrierii colegului, cad de tot acum. nu conteaza, mergem la imprastiat virusi.
trece ziua, nu stiu cand, cum, desi e luni. urasc lunea. pe cea de azi mai mult decat pe oricare.
ajung acasa, aterizez la un moment dat in patul parintilor [placerea mea suprema cand ei nu sunt acasa], mananc struguri [ca deh, sa nu mai mananc seara mare lucru...], butonez telecomanda [fi-r-ar sa fie de televizor, de ce ma las inca pacalita??], mai citesc ce-i cu amenzile-alea.. da foamea peste mine, imi fac un sandvis ca nu mai pot. fervexu’ ma adoarme..
No comments:
Post a Comment